Dictionar

bandă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți.
 

mascalzone

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. mascalzone)

1. persoană fără scrupule sau cu puțin simț moral, care săvârșește acțiuni necinstite; derbedeu, om de nimic.
 
 
 

tripota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tripoter)

1. a se ocupa cu lucruri necinstite, murdare; a umbla cu potlogării; a specula, a falsifica.
 

tripoteur

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. tripoteur)

1. persoană care este angajată în afaceri mai mult sau mai puțin dubioase sau necinstite; speculant, falsificator.