OK
X
beatitudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. beatitudo, fr. béatitude)
1.
stare
de
fericire
deplină.
2.
stare
patologică
de
euforie
permanentă.
contemplație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. contemplation, lat. contemplatio)
1.
actul
de
a
contempla,
de
a
observa
cu
atenție;
contemplare.
2.
stare
de
fericire,
detașare
de
realitate,
visare.
3.
concentrarea
minții
asupra
subiectelor
intelectuale
sau
religioase;
meditație.
EUDEMON-, EUDEMONO-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (fr. eudemon/o/-, cf. gr. eudaimonia)
1.
„fericire”.
eudemonism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. eudémonisme)
1.
concepție
etică
care
urmărește
năzuința
omului
spre
fericire.
eudemonist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. eudémoniste)
1.
I.
referitor
la
eudemonism,
doctrina
morală
care
consideră
că
fericirea
este
scopul
acțiunii.
2.
care
profesează
eudemonismul.
3.
II.
adept
al
eudemonismului.
euforie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. euphorie, gr. euphoria)
1.
stare
de
fericire,
de
beatitudine.
2.
falsă
senzație
de
fericire,
manifestată
ca
simptom
al
unei
boli
neuropsihice
sau
provocată
de
substanțe
narcotice.