gripa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gripper)

1. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc.
2. refl. a se îmbolnăvi de gripă.

gripă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grippe, germ. Grippe)

1. boală epidemică infecțioasă prin febră, afecțiuni respiratorii și dureri musculare; influență (3).

gripal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grippal)

1. referitor la gripă, de gripă.

aeroionoterapie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. aeroionotherapy)

1. (med.) tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale.
2. (med.) metodă de tratament cu aer ionizat, care se folosește în scop terapeutic și preventiv în astmul bronșic, alergii, bronșită cronică, neurastenie, insomnie, sindromul de oboseală cronică, gripă, imunodeficiență și alte situații.

antigripaj

Parte de vorbire:  adj. inv.  
Etimologie: (anti- + gripaj)

1. (despre uleiuri) împotriva gripării motoarelor.

antigripal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antigrippal)

1. (medicament) destinat a combate gripa.

aviar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aviaire)

1. care se referă la păsări (mai ales la păsările de curte), la reproducerea sau la patologia lor.
2. (med. vet.) gripă ~ă = orice formă de gripă cauzată de un virus gripal de tip A (și 16 subtipuri cunoscute, cum ar fi H5N1), adaptat la păsările sălbatice și domestice, dar care poate afecta și alte animale, uneori și oamenii.

denga

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dengue)

1. gripă epidemică tropicală provocată de un virus transmis prin intermediul unui țânțar.

gripa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gripper)

1. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) a (se) bloca în timpul funcționării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc.
2. refl. a se îmbolnăvi de gripă.