OK
X
indigna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. indigner, lat. indignari)
1.
a
stârni,
a
fi
cuprins
de
indignare.
indignare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (indigna)
1.
faptul
de
a
(se)
indigna;
revoltă
sufletească
amestecată
cu
amărăciune,
mânie
și
dispreț,
provocată
de
o
insultă,
de
o
nedreptate
sau
o
acțiune
nedemnă.
indigna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. indigner, lat. indignari)
1.
a
stârni,
a
fi
cuprins
de
indignare.
indignare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (indigna)
1.
faptul
de
a
(se)
indigna;
revoltă
sufletească
amestecată
cu
amărăciune,
mânie
și
dispreț,
provocată
de
o
insultă,
de
o
nedreptate
sau
o
acțiune
nedemnă.
odios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. odieux, lat. odiosus)
1.
care
provoacă
ură,
indignare,
dezgust;
respingător;
dezgustător.
revolta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. révolter)
1.
refl.
a
fi
cuprins
de
revoltă,
de
indignare.
2.
refl.,
tr.
a
(se)
răscula,
a
(se)
răzvrăti.
revoltă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. révolte)
1.
indignare.
2.
răscoală
spontană,
neorganizată;
răzvrătire.
revoltător, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (revolta + -/ă/tor)
1.
care
provoacă
revoltă,
indignare.