amărăciune
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (amărî (sau amar) + -(ă)ciune)
Etimologie: (amărî (sau amar) + -(ă)ciune)
1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar.
2. durere, tristețe.
3. întâmplare, împrejurare dureroasă, chinuitoare; chin.
4. gust amar; amăreală.
5. (loc. adv.) cu ~ = cu tristețe, cu supărare.