Dictionar

coșmar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couchemar)

1. vis cu senzații de apăsare și de înăbușire, vis urât; viziune înfricoșătoare, obsesie.
2. (fam.) stare de grijă apăsătoare, obsedantă.
 

dezolare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (dezola)

1. starea unei persoane care se descoperă singură, pierdută, căreia îi lipsește cineva sau ceva; tristețe, jale, mâhnire adâncă.
2. (fig.) loc, mediu caracterizat printr-o singurătate tristă și apăsătoare; singurătate apăsătoare; pustiu.
3. (fig.) loc pustiu; (înv.) dezolație.
 

tristețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. tristesse, it. tristezza)

1. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret.
 

posomorâre

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (posomorî)

1. faptul de a (se) posomorî; posomoreală.
2. modificare a dispoziției cuiva, devenind încruntat, întunecat, trist ca urmare a unei stări sufletești apăsătoare.
3. stare, aspect fizionomic al unui om încruntat, trist, întunecat.
4. stricare a vremii; înnorare.
5. (var.) (înv.) posomorire.
 

nenădejde

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (ne- + nădejde)

1. stare sufletească apăsătoare a omului care nu mai are nici o nădejde; deznădejde.
 

dezolat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezola)

1. cu o stare sufletească apăsătoare, dureroasă; adânc întristat, foarte mâhnit.
2. (învechit) (despre locuri, regiuni) părăsit, pustiit.
3. (despre manifestări ale omului) care exprimă dezolare.