OK
X
dezinhibare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (dezinhiba)
1.
acțiunea
de
a
(se)
dezinhiba;
ieșire
din
starea
de
inhibiție;
dezinhibiție.
2.
(antonime)
inhibiție,
inhibare.
afonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)
1.
(med.)
pierderea
vocii
rezultată
din
paralizia,
deteriorarea
sau
inhibarea
organelor
aparatului
fonator;
pierdere
patologică
a
vocii.
2.
(fig.)
răgușeală.
bacteriostază
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. bactériostase)
1.
(microbiologie)
acțiunea
de
inhibare
a
multiplicării
bacteriilor
într-un
mediu
determinat
de
un
bacteriostatic.
dezinhibiție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. désinhibition)
1.
acțiunea
de
a
(se)
dezinhiba;
eliberare
din
starea
de
inhibiție;
dezinhibare.
2.
lipsă
de
reținere,
de
pudoare,
în
comportament.
3.
(antonime)
inhibiție,
inhibare.
epistazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épistasie)
1.
inhibare
a
unei
gene
nealelice
de
către
o
genă
dominantă
sau
recesivă.
hipostazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hypostasie)
1.
(biol.)
inhibare
a
acțiunii
unei
gene
(hipostatice)
de
către
o
genă
nealelică
(epistatică).
imunosupresie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. immunosupression)
1.
inhibare
a
unui
proces
imunogenetic
cu
ajutorul
unei
substanțe
imunosupresive.