Dictionar

insectivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. insectivore/s/)

1. adj., s. n. (animal) care se hrănește cu insecte.
2. s. n. pl. ordin de mamifere inferioare cu dentiție slab dezvoltată, plantigrade, care se hrănesc cu insecte.
 

cameleon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caméléon, lat. camaeleon, gr. khamaileon)

1. reptilă arboricolă insectivoră din regiunile tropicale, care poate să-și schimbe culoarea pielii după mediul înconjurător.
2. (fig.) om care își schimbă purtarea și convingerile cu mare ușurință.
 

caprimulg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. caprimulgus, it. caprimulgo)

1. pasăre arboricolă nocturnă și crepusculară, insectivoră, cu capul lat și corpul turtit, cu ochi mari, globuloși, adaptați pentru întuneric și cu deschiderea gurii foarte mare, pentru captarea prăzii din zbor.
 

dasiur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dasyure)

1. dihor, marsupial arboricol din Australia, carnivor și insectivor, cu coada păroasă.
 

desman

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. desman)

1. mamifer insectivor cu blană mătăsoasă, care trăiește în vizuini, pe malul apelor, din sud-estul Europei până în Siberia.
 

drosera

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. drosera)

1. plantă insectivoră, care trăiește prin mlaștini.
 

droseracee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. droséracées)

1. familie de plante dicotiledonate insectivore cu flori: drosera.