Dictionar

istoricism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. istoricism, germ. Historizismus)

1. principiu al explicării fenomenelor care fac obiectul științelor naturii sau al științelor sociale, exclusiv prin geneza și evoluția lor.
2. morfologism.
 

istoricist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. istoricist)

1. referitor la istoricism.
 

morfologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( morfologie + -ism)

1. curent de gândire în filozofie și știință, ca o reacție împotriva evolutismului sociocultural, care se întemeiază pe ideea studierii „morfologice” a culturii; istoricism.