OK
X
izotrop, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. isotrope)
1.
(despre
corpuri,
substanțe)
cu
proprietăți
fizice
identice
în
toate
direcțiile.
izotropie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. isotropie)
1.
însușire
a
unui
corp
de
a
fi
izotrop.
2.
(biol.)
distribuție,
presupusă
omogenă,
a
proprietăților
oului,
în
toate
direcțiile.
anizotrop, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. anisotrope)
1.
(fizică)
care
prezintă
anizotropie;
care
are
proprietăți
diferite
în
funcție
de
direcție;
eolotrop.
2.
(antonim)
izotrop.
birefringență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biréfringence)
1.
proprietate
a
unor
medii
de
a
produce,
datorită
anizotropiei
lor
optice,
fenomenul
de
dublă
refracție.
eolotrop, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. éolotrope)
1.
(despre
corpuri)
care
nu
prezintă
proprietăți
fizice
identice
în
toate
direcțiile;
anizotrop.
eolotropie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. éolotropie)
1.
însușirea
unei
substanțe
sau
a
unui
corp
de
a
fi
eolotrop;
anizotropie.
izotropie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. isotropie)
1.
însușire
a
unui
corp
de
a
fi
izotrop.
2.
(biol.)
distribuție,
presupusă
omogenă,
a
proprietăților
oului,
în
toate
direcțiile.
lumen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., lat. lumen)
1.
s.
m.
unitate
de
măsură
a
fluxului
luminos,
egală
cu
fluxul
emis
de
o
sursă
punctiformă
și
izotropă
cu
intensitatea
de
o
candelă
într-un
unghi
solid
de
1
steradian.
2.
s.
n.
deschidere
a
unui
organ
anatomic
cavitar
sau
a
unor
fibre
de
plante.