Dictionar

carboniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. carboniser)

1. refl. (despre cărbuni) a se descompune termic în absența oxigenului din aer.
2. (despre lemne) a se transforma în cărbuni (prin ardere); (despre substanțe organice) a se face scrum.
 

scărpui

Parte de vorbire:  vb. (reg.)  
Etimologie: (necunoscută)

1. (despre lemne) a scrijeli cu ajutorul scărpuitorului, pentru a face să adere cleiul.
 

tăciunos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tăciune + -os)

1. (despre lemne) care este ars pe jumătate.
2. (despre cereale) atacat de tăciune; tăciunat.
 

mustos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (must + -os)

1. care are must mult, plin de must; zemos, suculent.
2. (despre copaci) plin de sevă.
3. (despre lemne) plin de apă.
4. (despre pământ) gras, mănos.
5. (fig.) (despre cuvinte, expresii) plin de savoare; bogat în semnificații.
6. (fig.) care se caracterizează prin expresivitate sporită.
 

aruncături

Parte de vorbire:  vb. refl. (Transilvania)  
Etimologie: (aruncături, pl. lui aruncătură)

1. (despre lemne) a începe să putrezească.