Dictionar

savoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. saveur)

1. gust plăcut, aromă.
2. (fig.) stare de încântare, farmec.
 

deliciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. delicium, fr. délice)

1. plăcere mare, intensă; savoare; desfătare.
 

sapid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sapide, lat. sapidus)

1. care are gust, savoare; gustos, savuros.
2. (antonime) fad, insipid.
 

saporific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. saporifique)

1. care dă gust, savoare.
 

suculent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.f. pl.  
Etimologie: (fr. succulent, lat. suculentus)

1. I. cu mult suc, zemos; (prin ext.) savuros și hrănitor.
2. (bot.) se spune despre o plantă ale cărei țesuturi sunt bogate în apă.
3. (fig.) plin de conținut, de savoare.
4. II. nutrețuri provenite din cartofi, sfeclă etc. și rădăcinoase.
 

suculență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. succulence)

1. însușirea de a fi suculent; savoare, gust.
 

flambare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. flamba)

1. acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj.
2. trecere a unui obiect neinflamabil prin flacără, în scopul sterilizării.
3. operațiune culinară prin care un aliment preparat este stropit cu alcool și aprins câteva momente pentru a obține o anumită savoare.