Dictionar

primat 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. primat, lat. primas, + -tis)

1. adj. (despre prelați) primul în grad.
2. s. m. primul mitropolit al țării.
 

sufragant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. suffragant)

1. (episcop) care depinde de un mitropolit.
 

viear

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vicaire, lat. vicarius)

1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang.
2. funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială.
3. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc.
 

ierarh

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (bg. ierarh, cf. gr. ierarhis)

1. rang superior în cadrul bisericii oficiale; conducător bisericesc (episcop, mitropolit etc.).
2. denumire bisericească oficială care se dă episcopilor sau mitropoliților; arhiereu.
3. (var.) (înv.) ierarș.
 

chiriarhicesc, -cească

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (chiriarh + -icesc)

1. care aparține episcopului sau mitropolitului; care aparține unui chiriarh sau chiriarhii; (înv.) vlădicesc.