Dictionar

bisericesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (biseric[ă] + -esc)

1. care aparține bisericii, care se referă la biserică; ecleziastic.
 

canonic 2, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canonique, lat. canonicus)

1. conform cu canoanele bisericești; canonial.
2. recunoscut de biserică.
3. drept ~ = drept bisericesc.
4. după anumite norme, bine stabilite; normativ.
5. (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecauții.
 

comput

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comput)

1. calcul al timpului făcut pentru a fixa data Paștilor și a altor sărbători mobile, în vederea alcătuirii calendarului bisericesc.
 

computație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. computation, lat. computatio)

1. calcul al timpului în vederea fixării calendarului bisericesc.
 

dicaster

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dicastère, gr. dikasterion, cf. dikazein „a judeca”)

1. (în Atena antică) fiecare dintre cele zece secțiuni ale tribunalului heliaștilor.
2. tribunal bisericesc care judeca procesele de divorț.
3. (fig.) tribunal, instanță de judecată.
4. (var.) dicasteriu.
 

divin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. divin, lat. divinus)

1. dumnezeiesc; de la zei.
2. făcut pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios.
3. (fig.) minunat, splendid, încântător.
 

ecleziastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)

1. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial.