OK
X
bisericesc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (biseric[ă] + -esc)
1.
care
aparține
bisericii,
care
se
referă
la
biserică;
ecleziastic.
canonic 2, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. canonique, lat. canonicus)
1.
conform
cu
canoanele
bisericești;
canonial.
2.
recunoscut
de
biserică.
3.
drept
~
=
drept
bisericesc.
4.
după
anumite
norme,
bine
stabilite;
normativ.
5.
(mat.)
formă
(sau
ecuație)
~ă
=
formă,
ecuație
simplă
care
poate
fi
redusă,
cu
ajutorul
schimbării
unor
variabile,
la
un
număr
oarecare
de
forme
sau
ecauții.
comput
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. comput)
1.
calcul
al
timpului
făcut
pentru
a
fixa
data
Paștilor
și
a
altor
sărbători
mobile,
în
vederea
alcătuirii
calendarului
bisericesc.
computație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. computation, lat. computatio)
1.
calcul
al
timpului
în
vederea
fixării
calendarului
bisericesc.
dicaster
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. dicastère, gr. dikasterion, cf. dikazein „a judeca”)
1.
(în
Atena
antică)
fiecare
dintre
cele
zece
secțiuni
ale
tribunalului
heliaștilor.
2.
tribunal
bisericesc
care
judeca
procesele
de
divorț.
3.
(fig.)
tribunal,
instanță
de
judecată.
4.
(var.)
dicasteriu.
divin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. divin, lat. divinus)
1.
dumnezeiesc;
de
la
zei.
2.
făcut
pentru
preamărirea
lui
Dumnezeu;
bisericesc,
religios.
3.
(fig.)
minunat,
splendid,
încântător.
ecleziastic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)
1.
referitor
la
biserică,
la
cler;
bisericesc;
eclezial.