OK
X
diviniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. diviniser)
1.
a
trece
în
rândul
zeilor,
al
divinităților.
2.
a
iubi,
a
adora
nespus
pe
cineva,
a
idolatriza.
feerie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. féerie)
1.
priveliște
nespus
de
frumoasă,
fantastică
(ca
în
basme).
2.
operă
dramatică
cu
subiect
și
personaje
fantastice
și
cu
o
montare
strălucitoare.
divinizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (diviniza)
1.
care
este
iubit
nespus
de
mult;
adorat,
venerat.
2.
care
este
asociat
cu
viața
divină,
care
este
sanctificat.
3.
care
este
ridicat
la
rang
de
zeu;
zeificat.
4.
căruia
i
se
acordă
un
caracter
sacru.
5.
căruia
i
se
atribuie
natura
divină;
care
este
recunoscut
ca
divinitate.