Dictionar

montare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. vb. monta, din fr. monter; II. vb. monta, din montă)

1. I. acțiunea de a monta și rezultatul ei; montaj.
2. potrivire la locul lor a diferitelor piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții).
3. fixarea unui aparat, a unei mașini sau a unui obiect pe locul destinat să-l ocupe.
4. punere în scenă a unui spectacol.
5. (fig.) ațâțare, pornire, întărâtare contra cuiva.
6. II. împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montă.
 

balizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baliseur)

1. s. m. cel care se ocupă cu montarea sau supravegherea balizelor.
2. s. n. navă pentru instalarea de balize.
 

bulonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. boulonnage)

1. acțiunea de a bulona și rezultatul ei; montarea unei piese cu ajutorul unor buloane (șuruburi); bulonare.
 

cablier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. câblier)

1. navă pentru transportul și montarea cablurilor submarine.
 

demontat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (demonta)

1. faptul de a demonta (de a desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente); demontare.
2. (fig.) descurajare, deprimare, dezorientare, extenuare.
3. (antonime) montare, montaj.
 

feerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. féerie)

1. priveliște nespus de frumoasă, fantastică (ca în basme).
2. operă dramatică cu subiect și personaje fantastice și cu o montare strălucitoare.
 

formare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (forma)

1. acțiunea de a (se) forma; formaj; formație; pregătire, instruire, educare.
2. confecționare și montare a unei forme de turnătorie.
3. procedeu de fabricare prin vulcanizare a matrițelor unor obiecte de cauciuc.
4. turnare și deshidratare a pastei fibroase pentru obținerea unei benzi sau foi de hârtie.
5. operația de a da unei piese de îmbrăcăminte sau de încălțăminte forma potrivită.