eutiscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. euthyscopie)

1. metodă medicală prin care se urmărește forțarea maculei ochiului să funcționeze normal.

hibrid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. hybride, lat. hybrida)

1. I. (biol.) care provine din încrucișarea de soiuri sau specii diferite; rezultat prin hibridare; bastard, metis.
2. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite; din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie.
3. (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite.
4. (gramatică) se spune despre cuvinte formate din rădăcini luate din două limbi diferite.
5. (motor) capabil să funcționeze cu diferite surse de energie.
6. II. organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; plantă sau animal rezultat din hibridare; corcitură.

organiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. organiser)

1. tr. a orândui, a așeza, a coordona activitatea unui stat, a unei instituții, grup social etc., astfel încât să funcționeze organic.
2. a pregăti temeinic o acțiune etc.
3. refl. a proceda metodic și ordonat în acțiunile sale.

zoomagnetism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. zoomagnétisme)

1. teorie care se referă la un presupus fluid invizibil care permite organismului uman să funcționeze, dar a cărui distribuție greșită sau dezechilibrată în organism este cauza bolilor; a fost postulată împreună cu metoda terapeutică pentru prima dată în lumea occidentală de către medicul Franz Mesmer (1734-1815), din Germania; magnetism animal, mesmerism.

montare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (I. vb. monta, din fr. monter; II. vb. monta, din montă)

1. I. acțiunea de a monta și rezultatul ei; montaj.
2. potrivire la locul lor a diferitelor piese ale unui sistem tehnic (pentru ca acesta să funcționeze în bune condiții).
3. fixarea unui aparat, a unei mașini sau a unui obiect pe locul destinat să-l ocupe.
4. punere în scenă a unui spectacol.
5. (fig.) ațâțare, pornire, întărâtare contra cuiva.
6. II. împerechere a două animale de sex opus în vederea reproducerii; montă.

alimentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (alimenta)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentație.
2. furnizarea de hrană care permite unui organism viu să funcționeze; hrănire, nutriție.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.