Dictionar

eterogeneiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (eterogen + -/e/iza)

1. a face să devină, a deveni eterogen.
 

eterogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hétérogenèse, cf. gr. heteros „altul” + genesis „naștere”)

1. (biol.) anomalie organică; eterogenie.
2. teorie idealistă care consideră schimbările suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul extern, cauzele acestor schimbări rămânând cu totul de neînțeles.
3. (var.) heterogeneză.
 

amalgama

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. amalgamer)

1. a face un amalgam (1).
2. a extrage, cu ajutorul mercurului, aurul și argintul din minereuri.
3. (fig.) a reuni într-un tot elemente eterogene.
 

colaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collage)

1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj.
2. procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene.
3. tablou astfel realizat.
4. spectacol de teatru din diferite fragmente.
5. operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe.
 

eclectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éclectique, gr. eklektikos)

1. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc.
2. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse.
3. s. m. f. adept al eclectismului filozofic.
 

eclectism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éclectisme)

1. îmbinare mecanică a unor idei, concepții, puncte de vedere eterogene și opuse.
2. lipsă de consecvență în convingeri, în teorii.
3. sistem de concepții care, fără a se întemeia pe idei originale, alege din diverse sisteme de gândire ceea ce pare mai adecvat.
4. (arhit., arte) îmbinare necritică a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artiști consacrați.
 

elisabetan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. élisabéthain)

1. din timpul reginei Elisabeta I a Angliei, specific acelei epoci.
2. stil ~ = stil al Renașterii engleze dezvoltat prin adăugarea unor elemente eterogene pe fondul tradiției gotice anterioare (construcții de o simetrie strictă, excesiv ornamentate, portretul și arta miniaturii, mobilier cu forme masive); literatura dramatică e reprezentată de teatrul lui Marlowe și Shakespeare.
 

eteroclit/heteroclit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hétéroclite, lat. heteroclitus)

1. format din elemente disparate, eterogene.
2. anormal; ciudat, bizar.