Dictionar

doxograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doxographe)

1. (în Grecia antică) autor care spicuia părerile filozofilor, expunându-le pe probleme.
 

eclectic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éclectique, gr. eklektikos)

1. adj. referitor la eclectism, care dă dovadă de eclectism, care promovează eclectismul; care alege din diferite sisteme părerile cele mai convenabile; care îmbină elemente diverse din diferite școli, genuri etc.
2. s. f. alegere și îmbinare după diverse criterii a unor idei, concepții etc. eterogene sau chiar opuse.
3. s. m. f. adept al eclectismului filozofic.
 

exclusivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exclusivisme)

1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora.
2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.
3. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.
4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.
 

papagal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)

1. pasăre din zonele tropicale, cu penajul viu colorat și ciocul gros și încovoiat.
2. epitet dat cuiva care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia.
 

proteu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. protée, lat. proteus)

1. animal amfibiu, în apele din regiunile carstice din sud-estul Europei, cu pielea albă și cu branhiile externe care se mențin și la adult.
2. bacterie bastonaș, polimorfă, în produsele de putrefacție animală.
3. om schimbător, nestatornic, care își schimbă necontenit caracterul, părerile, atitudinile.
 

cirac

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (din tc. çirak)

1. adept și continuator al cuiva într-un anumit domeniu; elev, discipol, ucenic.
2. (depr.) persoană care își însușește în mod mecanic vederile, părerile cuiva; partizan politic.
3. (înv.) om de încredere al cuiva.