Dictionar

exclusiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exclusif, lat. exclusivus)

1. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva.
2. referitor la un singur lucru.
3. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de.
4. numai.
 

exclusivamente

Parte de vorbire:  adv. (învechit)  
Etimologie: (fr. exclusivement)

1. excluzând orice altceva.
2. într-un mod exclusiv, absolut.
3. unicamente, cu excluderea tuturor celorlalte.
4. numai (și numai).
5. mai ales.
6. (var.) esclusivamente, exclusivemente.
 

exclusivism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exclusivisme)

1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora.
2. caracterul unei persoane exclusive; sectarism.
3. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv; exclusivitate.
4. (var.) (înv.) esclusivism, (înv.) exclusivizm.
 

exclusivist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. exclusiviste)

1. I. care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale.
2. care are un caracter exclusiv; intolerant.
3. care are legătură cu exclusivismul; care aderă la principiile exclusivismului.
4. II. persoană care dă dovadă de exclusivism, sectarism; persoană exclusivă, sectară.
5. (var.) (înv.) esclusivist, (înv.) excluzivist.
 

ablactație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablactation, lat. ablactatio)

1. trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată; ablactare.
2. încetare a secreției de lapte matern.
 

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
 

alelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allélogène)

1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.
 

apanaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apanage)

1. domeniu funciar sau venit acordat de suverani pentru întreținerea unor membri ai familiei domnitoare.
2. bun material sau spiritual care aparține exclusiv cuiva.
 

aprioric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. apriorisch)

1. bazat pe ipoteză și teorie mai degrabă, decât pe experiment sau dovezi empirice; a priori.
2. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune.
 

autofon, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. autophone)

1. (despre instrumente muzicale) care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale (* xilofonul și gongul sunt instrumente autofone); idiofon.