OK
X
dezordonat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
inordinatus
2.
FR
sans
ordre
3.
EN
inordinate
4.
DE
ungeordnet
5.
RU
беспорядочный
6.
HU
rendetlen,
rendetlenül
ordonat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (după fr. ordoné)
1.
adj.
dispus,
așezat
în
ordine.
2.
bine
îngrijit,
pus
la
punct.
3.
(mat.)
mulțime
~ă
=
mulțime
cu
ordine
bine
determinată
de
dispunere
a
elementelor
componente.
4.
s.
f.
a
doua
coordonată
(cea
verticală)
a
unui
punct
dintr-un
sistem
rectangular.
5.
înălțimea
unui
punct
de
pe
traiectoria
unui
proiectil
în
raport
cu
linia
de
ochire.
ordonator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ordonnateur)
1.
adj.
care
pune
în
ordine,
organizează;
care
dă
o
imagine
sistematică,
sintetică.
2.
s.
m.
f.
~
de
credite
=
cel
care
are
dreptul
de
a
dispune
de
creditele
bugetare
acordate
prin
bugetul
de
venituri
și
cheltuieli
al
unui
stat,
al
unei
instituții.
preordonat
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. préordonné)
1.
(matematică)
înzestrat
cu
o
relație
de
preordine
(relație
binară
reflexivă
și
tranzitivă).
2.
(matematică)
mulțime
~ă
=
mulțime
înzestrată
cu
o
relație
de
preordine.
3.
ordonat,
aranjat
în
avans.
abscisă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1.
(mat.)
număr
real
care
indică
pe
o
axă
lungimea
și
sensul
segmentului
cuprins
între
originea
axei
și
un
punct
dat,
determinând
poziția
acestuia.
2.
prima
coordonată
carteziană
(orizontală)
a
unui
punct.
adjunct, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)
1.
(persoană)
cu
funcție
imediat
subordonată
unui
conducător
de
instituție
etc.
adversativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adversatif, lat. adversativus)
1.
care
exprimă
o
opoziție.
2.
propoziție
~ă
(și
s.
f.)
=
propoziție
coordonată
care
exprimă
o
opoziție
față
de
coordonata
ei;
conjuncție
~ă
=
conjuncție
care
introduce
o
propoziție
adversativă.
aeropoligonație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéropolygonation)
1.
triangulație
fotogrammetrică
spațială
care
folosește
fotograme
de
lungimi
mici
pentru
determinarea
coordonatelor
punctelor
terestre.
afix
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)
1.
nume
generic
pentru
prefixe,
sufixe
și
infixe,
care
se
adaugă
rădăcinii
cuvintelor
pentru
a
le
modifica
sensul,
funcția,
rolul;
orice
instrument
gramatical
având
un
asemenea
rol.
2.
(mat.)
punct,
număr
complex
într-un
sistem
de
coordonate
rectangulare.
ancilar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ancilaire)
1.
referitor
la
servitori;
de
slugă.
2.
iubiri
~e
=
relații
galante,
legături
cu
servitorii.
3.
(prin
ext.)
subordonat,
umil.