șansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chance)

1. posibilitate de reușită; ocazie favorabilă; noroc.

sanscrit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sanscrit, germ. Sanskrit)

1. limba ~ă (și s. f.) = veche limbă indo-europeană din India, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană.
2. referitor la limba sanscrită; scris în această limbă.
3. (s. m.) scriitor care a scris în limba sanscrită.

sanscritolog, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (rus. sanskritolog)

1. savant cunoscător al limbii și literaturii sanscrite.

sansevieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sansevière)

1. plantă tropicală decorativă din familia liliaceelor, cu frunze lungi, cărnoase, din fibrele cărora se fac sfori, pânză etc.

șansonetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chansonnette)

1. cântec francez de muzică ușoară, de origine populară, cu caracter sentimental sau satiric.

șansonetist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (şansonetă + -ist)

1. autor sau interpret de șansonete.

bengali/bengali

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bengali)

1. s. m. inv. pasăre mică, asemănătoare vrabiei, trăind în regiunile calde.
2. s. f. inv. limbă derivată din sanscrită, vorbită în Bengal.

competitivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compétitivité)

1. calitatea de a fi competitiv.
2. aptitudinea unui individ sau a unui grup de a face față concurenței.
3. (economie) capacitatea unei oferte, a unei companii de a afronta concurența cu șanse de succes.

echiprobabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. équiprobable)

1. (despre evenimente) care are tot atâtea șanse de a se produce ca și altele.
2. califică două sau mai multe evenimente ale căror probabilități sunt egale.

favorit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. favori, it. favorito, rus. favorit)

1. adj. iubit, preferat.
2. s. m. f. cel iubit cu predilecție de cineva.
3. protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent.
4. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită.
5. cal socotit a fi capabil să câștige o cursă.
6. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți.

ghină

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. guigne)

1. ghinion care pare să se țină după cineva; neșansă, nenoroc.

ghinion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guignon)

1. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină.