Dictionar

ocazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. occaison, germ. Okasion, lat. occasio)

1. situație, moment favorabil sau oportun pentru ceva; prilej, împrejurare.
2. de ~ = a) de circumstanță, (ivit) întâmplător; b) uzat, vândut cu preț redus. a da ~a = a ocaziona.
3. mijloc de locomoție, vehicul ivit din întâmplare.
 

colocazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. colocasia)

1. plantă tropicală din familia aracee, cu rizomul bogat în feculă, la noi, plantă ornamentală de interior.
 

xerocazie

Parte de vorbire:  s.f. (pl. -ii)  
Etimologie: (fr. xérochasie)

1. (bot.) răspândire a semințelor prin uscarea și ruperea pericarpului fructelor.
2. (var.) xerochazie.
 

circumstanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circonstance, lat. circumstantia)

1. împrejurare în care are loc un fapt.
2. ocazie, conjunctură.
3. de ~ = de formă, de ochii lumii.
 

conjunctură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. conjoncture)

1. totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează un fenomen sau o situație; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări.
 

escapadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. escapade)

1. ieșire pe furiș, nepermisă, de scurtă durată, pentru distracții; aventură; petrecere organizată cu această ocazie.
 

fructifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fructifier, lat. fructificare)

1. intr. a produce fructe, a rodi.
2. (despre capital, bani) a aduce venit, a crește prin acumulare de dobânzi.
3. tr. (fig.) a folosi cu profit o situație, o ocazie.
 

moment

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. momentum, it. momento, germ. Moment, fr. moment)

1. interval scurt de timp; clipă, secundă.
2. de ~ = de scurtă durată; efemer; ~ muzical = mică piesă instrumentală înrudită cu impromptuul.
3. perioadă de timp în care se petrece ceva; etapă.
4. (art.) ocazie.
5. schiță restrânsă la maximum, care cuprinde un instantaneu din viața cotidiană.
6. mărime fizică egală cu produsul dintre o mărime dinamică și una sau mai multe distanțe.
 

ocazional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. occasionnel)

1. care are loc cu o anumită ocazie.
2. care se ivește întâmplător.
3. (adv.) din întâmplare, accidental.