etapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étape)

1. interval de timp; stadiu, fază.
2. oprire scurtă în timpul unei călătorii.
3. distanță parcursă de trupele în marș într-un timp anumit.
4. porțiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursă fără oprire.
5. parte dintr-o competiție sportivă care se dispută succesiv într-un interval mare de timp.

acidogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.

avangardism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Avantgardismus)

1. orice artist, mișcare sau operă de artă care rupe precedentul și este considerată inovatoare și deschizătoare de drumuri; avangardă.
2. curent artistic care luptă împotriva formelor și tradițiilor consacrate.
3. atitudine fals revoluționară prin care se recurge la măsuri premature, care nu țin seama de etapa de dezvoltare respectivă.

bază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. base, /9/ rus. baza)

1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament.
2. distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică.
3. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor.
4. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea.
5. ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent.
6. latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos.
7. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.).
8. de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa.
9. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare.
10. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată.
11. ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă.
12. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi.
13. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid.

calificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (califica)

1. acțiunea de a (se) califica; pregătire teoretică și practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiție sportivă.
3. titlu obținut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracțiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte și încadrarea ei în textul de lege.

coșgheter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (coş, după golgheter)

1. baschetbalist care înscrie cele mai multe puncte într-o etapă, într-un campionat.

ediție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. édition, lat. editio)

1. totalitatea exemplarelor unei opere tipărite prin folosirea aceluiași zaț tipografic.
2. ~ critică = ediție comentată a unui text (clasic, vechi etc.), însoțită de aparatul critic necesar; ~ definitivă = ediție al cărei text a fost văzut de autor și considerat ca definitiv; ~ specială = ediție suplimentară a unui ziar, determinată de un eveniment însemnat.
3. versiune.
4. serie de manifestări artistice, științifice, sportive etc. care se repetă periodic; etapă.