Dictionar

împroprietări

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în- + proprietar)

1. a atribui cuiva drepturi de proprietate.
 

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
 

acționariat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnariat)

1. sistem în care salariații unei întreprinderi sunt coproprietari ai unei părți din acțiuni.
 

colicitant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. colicitant)

1. fiecare dintre comoștenitorii sau coproprietarii în numele cărora se face o vânzare prin licitație.
 

expropria

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. exproprier)

1. a deposeda pe unul ori mai mulți proprietari de bunurile care le aparțin, cu sau fără plata unei despăgubiri, trecându-le în patrimoniul statului.
 

ilot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ilote, lat. ilota)

1. (în Sparta antică) sclav obligat să plătească dijmă proprietarilor funciari și să servească în armată.
2. (fig.) persoană exploatată.
 

latifundiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. latifundium)

1. domeniu foarte mare obținut de romanii bogați prin acapararea pământurilor în urma neplății datoriilor de către micii proprietari.
2. mare proprietate funciară privată.