punctualitate
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (după fr. ponctualité)
Etimologie: (după fr. ponctualité)
1. însușirea de a fi punctual; exactitate, regularitate în executarea unei lucrări.
2. acuratețea de a face anumite lucruri într-un anumit timp, așa cum a fost intenționat sau promis.
3. calitatea unei persoane care respectă timpul, termenele fixate.
4. calitatea unui lucru care indică ora exactă.