Dictionar

compromis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compromis)

1. înțelegere, acord bazat pe renunțări și concesii reciproce.
2. înțelegere potrivit căreia părțile în litigiu se supun judecății unor arbitri.
 

promiscuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. promiscuité)

1. amestec eterogen de persoane.
2. conviețuire în condiții de mizerie a mai multor persoane de sex diferit, conviețuire în imoralitate.
 

promiscuu, -uă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. promiscuus, fr. promiscue)

1. cu caracter de promiscuitate.
 

promisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. promission, lat. promissio)

1. făgăduială.
2. perspectivă promițătoare.
 

promisoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. promissoire)

1. prin care se promite ceva.
2. (jur.; despre jurăminte) care se face în vederea aducerii la îndeplinire a unor fapte viitoare.
 

angajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă.
2. obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
 

compromisoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. compromissoire)

1. în legătură cu un compromis.
2. care prevede recurgerea la arbitraj în cazul unui litigiu între părți.
3. clauză ~ie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri.
4. judecată ~ie = judecată pronunțată de arbitri.
 

concesie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concession, lat. concessio)

1. cedare, renunțare (la ceva) în interesul altuia.
2. compromis.
3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părții adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu ușurință; epitropă.
 

demagog, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démagogue)

1. (în Grecia antică) conducător al unei grupări democratice.
2. cel care caută să-și creeze popularitate prin discursuri bombastice, promisiuni mincinoase etc.
 

demagogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démagogie, gr. demagogia)

1. metodă și atitudine politică de înșelare a maselor prin promisiuni mincinoase, discursuri bombastice etc. pentru a obține popularitate; atitudine de demagog.
 

doctrinarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. doctrinarisme)

1. curent politico-ideologic din Franța, fundat sub Restaurație, care preconiza o politică de compromis între absolutism și liberalism.