OK
X
păgânatic, -ă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (păgân + -atic)
1.
care
aparține
unei
religii
politeiste
sau
cultului
idolilor;
păgân.
păgânăție
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (păgân + -ăție)
1.
credință
religioasă
a
păgânilor;
păgânism.
2.
însușire
de
a
fi
păgân;
păgânătate.
3.
stare
de
păgân;
păgânătate.
4.
păcat,
greșeală
gravă,
infamie,
ticăloșie,
mișelie,
mârșăvie.
Fortuna
Parte de vorbire:
s.f., s. propriu
Etimologie: (lat. fortuna)
1.
soartă,
destin;
noroc.
2.
(mitol.)
zeitate
păgână
care
distribuia
fericirea
și
nefericirea
după
bunul
plac;
zeița
sorții.
3.
(la
fig.)
o
putere
fictivă
și
misterioasă
care
distribuie
bunuri
și
rele
la
întâmplare.
zeitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (zeu + -itate)
1.
divinitate
păgână,
zeu,
zeiță.
păgânăție
Parte de vorbire:
s.f. (învechit)
Etimologie: (păgân + -ăție)
1.
credință
religioasă
a
păgânilor;
păgânism.
2.
însușire
de
a
fi
păgân;
păgânătate.
3.
stare
de
păgân;
păgânătate.
4.
păcat,
greșeală
gravă,
infamie,
ticăloșie,
mișelie,
mârșăvie.
bozoaie
Parte de vorbire:
s.f. (desuet)
Etimologie: (boz + -oaie)
1.
zeitate
păgână
feminină.