Dictionar

coempțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coemption, lat. coemptio)

1. (drept roman) formă de căsătorie civilă în care avea loc o vânzare fictivă a bărbatului și a soției; (căsătorie prin) cumpărare reciprocă.
 

exciton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Exciton)

1. particulă fictivă asociată unei stări de excitație care se propagă prin masa unui corp cristalin.
 

fiduciar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)

1. adj. cu valoare fictivă, convențională.
2. monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare.
3. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis.
 

fonon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phonon)

1. particulă fictivă asociată vibrațiilor, care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor.
 

Fortuna

Parte de vorbire:  s.f., s. propriu  
Etimologie: (lat. fortuna)

1. soartă, destin; noroc.
2. (mitol.) zeitate păgână care distribuia fericirea și nefericirea după bunul plac; zeița sorții.
3. (la fig.) o putere fictivă și misterioasă care distribuie bunuri și rele la întâmplare.
 

plasmon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Plasmon, fr. plasmon)

1. particulă fictivă cu care este descrisă mișcarea de ansamblu a purtătorilor de sarcină (electroni sau ioni) dintr-o plasmă.
2. plasmotip.