Dictionar

legatar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. légataire, lat. legatarius)

1. beneficiar al unui legat2.
 

acrescământ

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. accroissement)

1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
 

fideicomis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)

1. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă.
 

fiduciar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)

1. adj. cu valoare fictivă, convențională.
2. monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare.
3. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis.