cristalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cristallin)

1. curat, transparent, limpede; carac-teristic cristalului.
2. (despre roci, munți) format din șisturi cristaline.
3. sub formă de cristale (1).
4. s. n. corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului.

cristalinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cristalin + -itate, cf. it. cristallinità)

1. condiția de a fi cristalin.
2. gradul în care un material este cristalin.
3. (geol.) grad de cristalizare a unei roci eruptive.

acetamidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétamide)

1. (chimie) compus organic, alb, cristalin și solid în forma sa pură, produs prin deshidratarea acetatului de amoniu (CH₃CONH₂); amidă a acidului acetic.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

acomodator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accommodateur)

1. (mușchi) la acomodarea cristalinului.

acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

actinot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinote)

1. amfibol verde, cu cristale alungite, în șisturile cristaline.

aduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță.