Dictionar

diglosie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diglossie)

1. malformație dintr-o limbă bifidă.
2. coexistența, în aceeași țară, a două limbi diferite (una savantă și alta populară) sau a două stadii ale aceleiași limbi.
 

latiniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. latiniser)

1. tr. a introduce într-o limbă, pe cale savantă, cuvinte latine; a da cuvintelor de origine latină o formă apropiată de cea originară.
2. a da o formă latină unor cuvinte de altă origine.
3. tr., refl. a impune, adopta limba și cultura latină.
 

prefixoid

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. préfixoïde)

1. cuvânt folosit ca un prefix în compunerea savantă de termeni științifici și tehnici; pseudoprefix.
 

prodromic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prodromique, it. prodromico)

1. premergător, care anunță ceva; simptomatic.
2. (despre poezie) ocazional, scris într-o limbă savantă, cu procedee retorice.
 

pseudoprefix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pseudopréfixe)

1. cuvânt folosit ca prefix în compunerea savantă de termeni științifici și tehnici; prefixoid.
 

pseudosufix

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. pseudo-suffixe)

1. (lingv.) cuvânt folosit ca sufix în compunerea savantă de termeni științifici și tehnici; sufixoid.