OK
X
aerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aération)
1.
introducere
de
aer
într-un
mediu;
aerare;
ventilație.
2.
răcire
a
cerealelor
depozitate
într-un
siloz.
aerator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérateur)
1.
aparat
pentru
aerație.
2.
mașină
de
lucru
în
turnătorie
pentru
afânarea
amestecului
de
formare.
ventilație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ventilation, lat. ventilatio)
1.
împrospătare
a
aerului
dintr-un
spațiu
închis;
ventilare,
aerație,
aeraj.
2.
~
pulmonară
=
circulația
aerului
prin
căile
respiratorii
și
plămâni.
3.
sistem,
instalație
care
împrospătează
aerul
într-o
încăpere
etc.
aerare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. aera)
1.
acțiunea
de
a
aera;
aerație.
2.
introducere
de
aer
într-un
mediu
lichid,
granulos
sau
fluid.
3.
răcire
a
cerealelor
din
componența
silozului
cu
ajutorul
aerului.