decompensare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (decompensa)
Etimologie: (decompensa)
1. acțiunea de a (se) decompensa; modificare a stării de echilibru funcțional; decompensat, decompensație.
2. stare patologică în care tulburările datorate unui organ bolnav nu pot fi compensate prin activitatea suplimentară a părților neafectate sau a unui organ cu funcție analoagă.