OK
X
generalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. généralité, lat. generalitas)
1.
calitate,
natură
a
ceea
ce
este
general.
2.
(pl.)
idei
cu
caracter
general.
universalitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. universalité, lat. universalitas)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
universal;
universalism.
2.
totalitate,
generalitate.
3.
(jur.)
caracter
al
acelor
reguli
care
se
aplică
fără
nici
o
discriminare
și
în
mod
egal
în
toate
statele.
4.
caracterul
unei
organizații
internaționale
de
a
fi
deschisă
tuturor
statelor
lumii
care-i
acceptă
statutul.
generalizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (v. generaliza)
1.
căruia
i
s-a
dat
un
caracter
de
generalitate,
care
a
devenit
general.
2.
care
s-a
răspândit,
care
a
devenit
regula
generală.
3.
(matematică)
se
referă
la
o
noțiune
care
a
fost
extinsă
pentru
a
se
aplica
unui
caz
mai
general.
4.
(medicină)
care
afectează
majoritatea
organelor.