indeterminare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (după fr. indétermination)
Etimologie: (după fr. indétermination)
1. starea de spirit a unei persoane care nu este capabilă să ia o decizie; lipsă de hotărâre; indeterminație.
2. caracterul unui lucru care nu este definit, stabilit, delimitat cu precizie; lipsă de determinare, de precizie; nedeterminare.
3. (antonim) determinare.