Dictionar

micșorare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. micșora)

1. acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare.
2. (înv.) depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare.
3. (înv.) micșurare.
 

aspirație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspiration, lat. adspiratio)

1. năzuință, dorință puternică.
2. deplasare a unui fluid de-a lungul unei conducte prin micșorarea presiunii aerului din ea.
3. zgomot produs prin frecarea aerului la trecerea lui prin laringe.
 

augmentație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. augmentation)

1. acțiunea de a augmenta; rezultat al acestei acțiuni; augmentare.
2. (în special) creșterea salariului sau a prețului.
3. (var.) (înv.) augmentațiune
4. (antonime) diminuare, micșorare, scădere.
 

blefarofimoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharophimosis)

1. micșorare a deschiderii fantei palpebrale.
 

cecoplicatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caecoplicature)

1. micșorare operatorie a cecului2 mărit.
 

compresibilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compressibilité)

1. proprietate a unui corp de a fi compresibil.
2. raportul dintre micșorarea relativă a unui corp comprimat și creșterea forței care a provocat-o.
 

confuzor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. confuseur)

1. piesă care servește la micșorarea continuă, progresivă, a secțiunii de trecere a unui fluid în care debitul se menține constant.