OK
X
antricot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. entrecôte)
1.
carne
de
vită
sau
de
porc
din
regiunea
coastelor;
friptură
din
această
carne;
cotlet.
boicot
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. boycott)
1.
mijloc
de
constrângere
constând
în
întreruperea
organizată
a
relațiilor
economice,
politice
etc.
cu
o
țară,
cu
o
întreprindere
etc.,
în
semn
de
protest.
cota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. coter)
1.
a
numerota
potrivit
unei
anumite
ordini.
2.
a
stabili
cursul
valutelor
străine,
al
hârtiilor
de
valoare
și
al
prețului
mărfurilor
la
bursă.
3.
a
introduce
efecte
la
bursă.
4.
(fig.)
a
aprecia,
a
prețui,
a
evalua.
5.
a
înscrie
pe
un
desen
tehnic,
prin
linii
de
cotă
și
cifre,
dimensiunile
obiectului
reprezentat.
cotă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cote, lat. quato)
1.
parte
cu
care
contribuie
cineva
la
o
cheltuială
comună
sau
care
îi
revine
în
urma
unei
împărțeli.
2.
parte
dintr-un
tot
căreia
i
se
dă
o
anumită
destinație;
cotă-parte,
participație.
3.
contribuție
obligatorie,
în
produse
agricole,
impusă
producătorilor
de
către
stat
la
termene
și
prețuri
fixate
de
el.
4.
document
de
referință
care
constată
cursul
valorilor
înscrise
la
bursă2,
rezultate
din
cotațiile
unei
zile.
5.
~a
bursei
=
nivelul
cursului
valutar
la
bursă.
6.
altitudine
a
unui
punct
față
de
nivelul
mării;
nivelul
unei
ape
curgătoare.
7.
nivelul
la
care
navighează
un
submarin.
8.
(mat.)
a
treia
coordonată
carteziană
a
unui
punct
din
spațiu.
9.
fiecare
dintre
dimensiunile
unei
piese,
ale
unei
construcții
indicate
pe
un
desen.
10.
semn
în
cifre
și
litere
care
arată
locul
unor
cărți,
documente
etc.
într-o
bibliotecă,
într-o
arhivă,
a
unei
piese
filatelice
în
cataloage
sau
reviste
de
specialitate.
cotă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cotte)
1.
haină
largă
purtată
de
preoții
catolici.
cotangentă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cotangente)
1.
funcție
trigonometrică
a
unghiului
complementar.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
acantacee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acanthacées)
1.
familie
de
plante
dicotiledonate,
gamopetale:
acanta.
aceracee
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acéracées)
1.
familie
de
plante
lemnoase
dicotiledonate:
arțarul.
acetabul
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)
1.
(anat.)
cavitate
a
osului
iliac
în
care
se
articulează
capul
femurului;
cotil.
2.
excavație
a
unei
cochilii
în
care
stă
fixat
animalul.
acotiledon, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acotylédone, cf. gr. a „fără” + kotyle „cavitate”)
1.
(bot.)
care
are
embrionul
lipsit
de
cotiledoane;
acotiledonat.
acotiledonat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.
Etimologie: (fr. acotylédoné/s/)
1.
adj.
(despre
plante)
cu
embrionul
fără
cotiledoane;
acotiledon,
necotiledonat.
2.
s.f.
pl.
clasă
de
plante
cu
embrionul
neformat
înainte
de
germinare.