fus
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. fusus, după fr. fuseau)
Etimologie: (lat. fusus, după fr. fuseau)
1. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun.
2. ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridian.
3. (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare.