OK
X
acuza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accusare)
1.
a
învinui,
a
învinovăți;
a
incrimina.
2.
(jur.)
a
imputa
cuiva
un
delict,
o
crimă.
3.
a
arăta,
a
vădi,
a
dovedi;
a
manifesta.
acuzat, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (acuza)
1.
(persoană)
care
face
obiectul
unei
acuzații,
care
este
inculpată;
învinuit,
învinovățit,
pârât.
culpabiliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. culpabiliser)
1.
a
provoca
cuiva
un
sentiment
de
vinovăție;
a
face
pe
cineva
să
se
simtă
(sau
să
fie
considerat)
vinovat;
a
învinovăți,
a
învinui.
2.
(antonim)
a
deculpabiliza.
imputație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. imputation, lat. imputatio)
1.
faptul
de
a
imputa
cuiva
o
vină;
învinovățire;
reproș.
2.
imputare
(II);
sumă
plătită.
inculpa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. inculper, lat. inculpare)
1.
(jur.)
a
învinovăți,
a
învinui,
a
acuza.
culpabilizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (culpabiliza)
1.
care
a
fost
considerat
vinovat;
învinovățit,
învinuit.
2.
(antonim)
deculpabilizat.