Dictionar

acuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acuité)

1. capacitate senzorială de a percepe excitații foarte slabe; agerime, ascuțime.
2. grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce, un instrument muzical.
 

alertețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. all’ertezza)

1. vioiciune a ritmului unei melodii sau al unei poezii, care are un efect antrenant; agerime; elan, avânt.
 

felinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. félinité)

1. caracter felin, ansamblu de comportamente caracteristice ale pisicii.
2. (literar) care are flexibilitatea, grația și viclenia unei pisici.
3. suplețe, agerime, grație (în mișcări).
 

perspicacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perspicacité, lat. perspicacitas)

1. calitatea de a fi perspicace; agerime (a minții), istețime.
 

ramoli

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ramollir)

1. a-și pierde (din cauza bătrâneții) vioiciunea mișcărilor, agerimea minții.
 

sagacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sagacité, lat. sagacitas)

1. perspicacitate, agerime a minții.