artificiu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)
Etimologie: (lat. artificium, după fr. artifice)
1. mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii ușor inflamabile, care produc efecte de lumină și culori.