Dictionar

candoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candeur, lat. candor)

1. curățenie, puritate morală, nevinovăție.
2. naivitate, ingenuitate, inocență.
 

inocență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. innocence, lat. innocentia)

1. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
2. (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.
 

pudoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pudor, fr. pudeur)

1. sentiment de sfială, de rușine, de jenă, de decență; (p. ext.) curățenie morală, castitate; pudicitate.
 
 

virtute

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. virtus, după fr. virtu)

1. calitate, forță morală de a urmări consecvent un ideal etic etc.; integritate morală.
2. castitate, curățenie.
3. în ~a... = pe baza, ca urmare a...