acomodație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accommodation)

1. acțiunea sau rezultatul acțiunii de a (se) acomoda; acomodare.
2. schimbarea prezentată de o ființă vie pentru a se adapta în afara mediului său natural.
3. (biologie) adaptarea unui organism la schimbările din mediul său de viață.
4. (psihologie) modelarea psihică inconștientă care permite unui individ adaptarea la mediul său.
5. (oftalmologie) modificarea curburii cristalinului, care permite ochiului să vadă clar obiectele aflate la diferite distanțe de el; modificări oculare adaptative care asigură claritatea imaginilor pentru diferite distanțe de vizualizare.
6. (învechit) acțiunea de instalare convenabilă a unei persoane.
7. (var.) acomodațiune.
8. (antonime) inadaptare, neadaptare.

balizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baliseur)

1. s. m. cel care se ocupă cu montarea sau supravegherea balizelor.
2. s. n. navă pentru instalarea de balize.

cartirui

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după rus. kvartirovati)

1. a pregăti instalarea și a instala trupele într-o localitate; a încartirui.

hiperparazitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hyperparasitims)

1. instalare a unui parazit într-un alt parazit.

instalație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. installation)

1. instalare (I,1).
2. ansamblu de construcții, aparate, mașini etc. montate împreună pentru a îndeplini anumite operații sau funcții.

încartirui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (în- + cartirui)

1. a pregăti instalarea unei unități militare într-un cantonament; a cartirui.