Dictionar

ospitalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hospitalier)

1. adj. binevoitor cu oaspeții; primitor.
2. (despre o casă, o țară etc.) unde cineva este totdeauna bine primit, unde se simte bine.
3. s. m. f. membru al unor ordine militare religioase instituite pentru îngrijirea bolnavilor.
 

inospitalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inhospitalier)

1. care nu este ospitalier; neprimitor; rece.
 

ospitalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hospitalité, lat. hospitalitas)

1. însușirea de a fi ospitalier; găzduire bună.
 

tebaidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thébaïde)

1. loc solitar și deșert ales de schimnici pentru retragere; schimnicie.
2. (fig.) loc izolat și neospitalier, propice meditației.
 

ospital, -ă

Parte de vorbire:  I. adj. (înv.), II. s.n. (înv.)  
Etimologie: (I. lat. hospitalis, it. ospitale; II. lat. hospitalis, it. ospedale)

1. I. care primește bucuros oaspeți; ospitalier.
2. II. instituție medicală în care sunt internați și tratați bolnavii; spital.