Dictionar

secular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. séculaire, lat. saecularis)

1. de secole; străvechi.
2. care are loc o dată la un secol.
3. an ~ = an care încheie un secol.
4. (rar) laic.
 

secularism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sécularisme, lat. saecularis „secular”)

1. (religie) doctrină conform căreia biserica nu ar trebui să aibă putere politică sau să influențeze guvernul unei țări.
2. (politică) doctrină care pledează pentru separarea religiei de stat.
 

seculariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. séculariser)

1. a scoate din proprietatea sau compenteța bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului.
2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice.
 

multisecular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. multiséculaire)

1. care datează de mai multe secole; plurisecular.
 

plurisecular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pluri- + secular)

1. care durează sau care există de mai multe veacuri; multisecular.