Dictionar

hitit, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr., engl. hittite)

1. (adj., s.m.f.) (cel) care a aparținut poporului din Antichitate care s-a stabilit în Asia Mică în mileniul al II-lea î.Hr.
2. (adj.) care este propriu, care aparține hitiților, civilizației lor.
3. (s.f.) limba vorbită și scrisă de hitiți.
 

privatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. privatiser)

1. a trece în proprietate particulară activități, servicii, bunuri care mai înainte au aparținut statului.
2. a începe să-și desfășoare activitatea pe cont propriu.
 

renegat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. renégat, germ. Renegat)

1. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credința sa.
2. (cel) care a renunțat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut.
 

seculariza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. séculariser)

1. a scoate din proprietatea sau compenteța bisericii bunuri, domenii de activitate sau valori culturale, trecându-le în patrimoniul statului.
2. a reda vieții laice persoane care au aparținut vieții ecleziastice.
 

nesănătos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + sănătos)

1. care dăunează sănătății, vătămător.
2. (prin specializare) (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru.
3. care arată, trădează o stare maladivă, anormală.
4. (fig.) care denotă o orientare greșită.
5. (în regimul comunist) cu origine ~oasă = se spunea despre cineva a cărui familie a aparținut burgheziei.
6. (antonim) sănătos.
 

moaște

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (sl. mošti)

1. (în religia creștină) rămășițe mumificate din corpul unei persoane considerate sfinte; (prin ext.) veșmânt, parte de veșmânt sau orice alt obiect care a aparținut unei astfel de persoane (și căreia i se atribuie puteri supranaturale).
2. (prin gener.) corp mumificat; mumie.
3. (fig.) vestigii prețioase ale trecutului.
4. relicvă.