șovinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chauvinisme)

1. atitudine politică retrogradă în afirmarea dușmănoasă a superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea rasismului și a exclusivismului național.

social-șovinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. soţial-şovinizm)

1. varietate a oportunismului, constând în sprijinirea de către social-democrație a politicii imperialiste a guvernului capitalist din propria țară.

social-șovinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (rus. социал-шовинист)

1. I. referitor la social-șovinism (atitudine naționalistă, de promovare a războiului, în cadrul mișcării muncitorești și reprezintă o extensie a termenului de șovinism).
2. II. adept al social-șovinismului.

șovin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. chauvin)

1. I. referitor la șovinism; propriu șovinismului; șovinist.
2. care dă dovadă de un patriotism fanatic.
3. care afișează o preferință excesivă pentru patria sa, regiunea sa etc.
4. II. adept al șovinismului; șovinist.
5. persoană care admiră cu exces și fără discernământ tot ce aparține țării sale și denigrează sistematic tot ce este străin.
6. (antonim) xenofil.

șovinist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. chauviniste)

1. I. care se referă la șovinism; care relevă din șovinism; șovin.
2. II. persoană care are concepții șovine; persoană care practică și susține șovinismul; șovin.

ultrașovinist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ultra- + şovinist)

1. (individ) de un șovinism exagerat.