anesteziant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. anesthésiant)

1. (produs, substanță) care anesteziază.
2. (produs, substanță) având capacitatea de a anestezia, de a adormi.
3. (sinonim) anestezic.

cloroformiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. chloroformiser)

1. a anestezia, a adormi un bolnav cu cloroform.

vampir

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. vampire, germ. Vampir)

1. liliac mare din America de Sud care suge sângele animalelor și al oamenilor pe care-i surprinde adormiți.
2. personaj imaginar despre care se credea că ieșea din mormântul lui pentru a suge sângele celor vii.
3. (fig.) persoană care îi exploatează pe alții, exploatator sălbatic.
4. criminal care ucide din plăcerea de a vedea sânge.

deșteptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deștepta)

1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
2. moment când se trezește cineva din somn sau când își întrerupe somnul; trezire, sculare.
3. semnal (din goarnă, din trompetă etc.) care anunță deșteptarea în cazărmi, internate etc.
4. (fig.) ieșire dintr-o stare de inerție, de indiferență; trezire din amorțeală, reverie etc.
5. (fig.) revenire la viață; dezmorțire, trezire la viață.
6. stimulare a inteligenței.
7. (antonime) adormire, culcare.

ațipeală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ațipi + -eală)

1. faptul de a ațipi; starea celui ațipit; ațipire, ațipit.
2. început de adormire; ațipire, ațipit.
3. stare de a fi pe jumătate adormit; ațipire, ațipit.
4. dormire ușoară, cu întreruperi; ațipire, ațipit.
5. (prin ext.) stare de somn de durată prea scurtă; ațipire, ațipit.
6. (fig.) lâncezeală, amorțire; apatie.

ațipit, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (ațipi)

1. I. care a fost cuprins de un somn ușor (și de scurtă durată); abia adormit.
2. II. persoană care ațipește, pe cale să adoarmă.